De ce exist?

Iata ca dupa inca o saptamana destul de ocupata reusesc in sfarsit sa scriu un articol la care contemplez de ceva timp. Astazi voi trata putin parte filosofica a vietii noastre si voi incerca sa dau un posibil raspuns la o intrebare destul de “grea” pe care sunt sigur ca ne-am pus-o cu totii cel putin odata. In speranta ca veti avea rabdare sa cititi acest post va urez lectura placuta!

Una din cele mai vechi intrebari pe care omul si-a pus-o din primul moment al constientizarii sale ca finta, ca entitate componenta si activa al acestui Univers este “De ce exist?”. Fie ca a folosit stiinta si ratiunea sau divinitatea si imaginatia pentru a gasi un raspuns cat mai apropiat de convingerile, gandirea  si sufletul lui, omul intotdeauna a fost (, este si va fi) obsedat de aceasta intrebare. Teistii spun ca existam deoarece suntem rodul creatiei divine (fie ca aceasta este reprezentata de Dumnezeu, Allah, Yahweh, Buddha, etc) iar ateii si agnosticii (sau mai bine zis o parte din ei) si oamenii de stiinta sustin teoria evolutionismului (Darwin) si teoria Big Bang-ului. Insa aceste ipoteze nu fac altceva decat sa raspunda pe jumatate la intreabarea noastra. Ele incearca sa explice sorgintele nostru, insa nu si finalitatea sau mai bine zis, nu ne furnizeaza informatii despre scopul nostru in aceasta lume si despre ceea ce se va intampla dupa indeplinirea lui.

Birth of existence

Personal, sunt fascinat mai mult de raspunsul la intrebarea “Care este scopul existentei noastre?” deoarece o consider mult mai relevanta (in fond, conteaza mai mult unde ne duce trenul mai degraba decat de unde am plecat), iar o ipoteza care sa unifice cat mai multe idei si convingeri este mult mai usor de gasit.  Ca si in cazul precedent putem apela din nou la raspunsurile oferite de stiinta si religie pentru a ne forma o imagine de ansamblu a conceptiei umane asupra acestui subiect. Majoritatea religilor impart existenta in doua “intervale”, daca le putem spune asa: viata fizica si viata spirituala, frontiera dintre cele doua fiind delimitata prin evenimentul mortii, o trecere de la o stare la alta, de cele mai multe ori fiind lasata in urma viata fizica. In aceasta teorie al doilea “interval” si anume viata spirituala tinde sa aibe un caracter infinit insa nu ni se precizeaza daca acest caracter este spatial, temporal sau spatio-temporal si este de cele mai multe ori descris de o stare de “iubire infinita” (in crestinism spre exemplu). Exista insa si religii cum ar fi budismul care promoveaza un asa numit caracter ciclic al vietii, transpus in acest caz prin conceptul de reincarnare sau renastere fizica. Acest caracter ciclic al vietii il regasim si in majoritatea teoriilor ce explica evenimentul Big Bang-ului, si anume faptul ca Universul nu ar fi altceva decat o serie de explozii si implozii sau expansiuni si restrangeri ale materiei (imaginati-va un balon care se umfla si se desumfla in mod repetat). Iata astfel un exemplu de asemanare a doua ipoteze ce vin din moduri de gandire complet opuse: rationalul si imaginarul.

In mod normal aceasta teorie ciclica este impinsa la infinit, insa daca exista un lucru pe care l-am inteles in cei cativa ani de cand invat programare acela este faptul ca nimic nu cicleaza (se repeta) la nesfarsit. Orice ciclu se va opri la un moment dat, lasand loc inceperii unui alt ciclu sau pentru a se “afisa rezultatele finale ale programului”. Iata, deci, ca si ciclul in care ne aflam acum ar trebui sa aibe un sfarsit si sa fie urmat de unul nou sau sa faca loc unei forme finale ale evolutiei noastre. Spun asta pentru ca, personal, consider ca acest ciclu serveste la evolutia noastra ca entitati componente ale acestui Univers si poate fi tradus (sau mai bine zis asemanat) mai pe intelesul omului de rand prin conceptul de timp si poate chiar spatiu. Acum ramane insa intrebarea “Care este rezultatul final al acestei evolutii?“, intrebare care, daca stam putin sa ne gandim, seamana izbitor de mult cu intrebarea “Care este scopul existentei noastre?”, cu alte cuvinte am tinde sa credem ca nu am ajuns la nici o concluzie viabila si ca nu am facut altceva decat sa ne pierdem vremea. Ceea ce nu realizam insa este ca in tot acest timp nu am facut altceva decat sa evoluam, sa invatam sau cu alte cuvinte, sa ne indeplinim probabil unul din cele doua mari scopuri pe care le avem (cel putin in viata fizica): sa invatam si sa iubim. Probabil ca nu vom afla niciodata cu exactitate scopul nostru final pana nu-l vom atinge, insa atat timp cat ne vom cunoaste scopurile intermediare sau vom incerca macar sa facem acest lucru vom fi capabili sa apreciem (sau mai bine zis sa iubim) viata care ne-a fost data din simplu motiv ca exista. Spun asta pentru ca sunt de parere ca nu exista un lucru mai trist decat neexistenta, iar faptul ca sunt constient de asta ma face sa am incredere in drumul ce va urma de acum inainte chiar daca uneori va fi unul anevoios sau voi pasi orbeste. Cu alte cuvinte, putem spune ca scopul omului este acela de a-si gasi scopul, intrucat omul intotdeauna a evoluat din incercarea de a-si indeplini in mod recursiv scopuri aparent minuscule, incercand sa le resolve ca pe niste puzzle-uri minutioase cu o dedicatie ce nu poate fi explicata decat in originea noastra. Omul a fost programat sa invete, sa iubeasca, sa-si caute si sa-si atinga scopul.

In final as vrea sa va recomand cateva filme ce trateaza aceasta tema si care sunt sigur ca v-ar placea daca sunteti interesati de aceste aspecte ale vietii atat de putin apreciate de majoritatea dintre noi: The Fountain, Powder, Mr. Nobody si Mindwalk. De asemenea, va mentionez din nou blogul lui Ionut: http://existenta.blogspot.com , un loc unde puteti citii si alte idei legate de subiectul tratat in acest post. Azi va las cu o piesa compusa de unul din compozitorii mei preferati de coloane sonore Clint Mansell.

Advertisements

~ by mihailanga on December 11, 2010.

5 Responses to “De ce exist?”

  1. macar daca scrii un blog ar trebui sa nu te mai pierzi in atatea cuvinte…. chiar crezi ca daca folosesti idei pompoase o sa rezolvi ceva?…esti la electronica sau litere?…si te mai dai si mare programator…..chestiile astea nu inspira filozofie, ci doar fraze luate din carti si amestecate fara nicio logica…… asa ca…get a life..(astea sunt doar niste sfaturi, fiecare face ce vrea si nu fac asta din gelozie, ci pentru ca sunt alergic(a) sa citesc tampenii)

  2. Sincer, m-am gandit nitel inainte de a da approve la commentul asta, dupa cum am spus in introducerea blog-ului toti au dreptul la o opinie.
    Si acum voi incerca sa dau si un raspuns criticilor de mai sus: In primul rand ca ideile mele nu sunt preluate din carti, defapt nu sunt preluate de nicaieri, eu nu incurajez preluarea informatiei ci gandirea libera, de la sine. In al doilea rand, nu vad problema in a ma “pierde in cuvinte” atat timp cat reusesc sa transmit mesajul meu cititorului, iar faptul ca sunt la electronica nu vad de ce m-ar face analfabet sau incapabil sa leg o idee mai mult sau mai putin complexa. In al treilea rand, faptul ca tu nu intelegi nimic din post-ul respectiv nu inseamna ca asta este valabil pentru toti, iar daca esti alergic la “tampenii” nu vad de ce iti mai pierzi timpul citindu-le.
    PS: Nu cred ca “get a life”, “te mai dai si mare programator” sau “sunt alergic(a) sa citesc tampenii” sunt sfaturi asa cum precizezi tu ca ar fi, in concluzie as prefera ca pe viitor sa ai putina decenta si respect cand postezi ca sa nu mai spun ca refuzul tau de a te semna imi indica ca ai vrut doar sa fii rautacios/rautacioasa.

  3. De ce ? de pofta [ vorba lu` sofia ]

  4. “…viata care ne-a fost data din simplu motiv ca exista. Spun asta pentru ca sunt de parere ca nu exista un lucru mai trist decat inexistenta”. Frate se vede ca rezonam, la aceasi concluzie am ajuns si eu, pana si vidul este incert si imparte existenta cu noi. Cateodata conceptul de inexistenta este atat de greu de perceput incat iti contureaza mai bine insasi existenta, printr-un contrast, nu pot concepe inexistenta atata timp cat exist! Foarte bun articolul iar referitor la entitatea care te judeca nu face altceva decat sa isi manifeste acea latura a ei care o irita (“Tot ceea ce spui…vorbeste despre tine!”).

    • Intradevar conceptul de inexistenta e atat de greu de definit si imaginat daca nu chiar imposibil pentru ca practic nu exista nimic care sa-l defineasca. Ea nu are forma, culoare, masa, energie, nimic… Singurul mod prin care poate fi definita este ca fiind o absenta a existentei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: